vineri, 29 iulie 2011


M'am scarbit de o groaza de oameni. Am invatat sa ma limitez doar la cei foarte importanti pentru mine.
S'a dovedit faptul ca persoanele la care ma asteptam sa ma inteleaga defapt nu m'au inteles si nici nu o sa ma inteleaga niciodata... Sunt diferita fata de toti oamenii de pe pamant, si asta vad ca ma face sa par un specimen neinteles si considerat imbecil. Chiar daca nu ar trebui, doare sa vad ca unele persoane ma dezamagesc in halul asta prin niste cuvinte. Dar probabil ca standardele si pretentiile mele au devenit prea ridicate...

Matzule!


Eu eram furtuna, iar tu barcuta de pe mal care astepta ca furtuna din mine sa se calmeze si sa vina sa se aseze pe scandurile barcutei. Tu erai cel care ma asculta atunci cand eram nervoasa si imi topeai nervii cu cuvintele tale iubitoare. Tu erai steaua la care ma uitam in noptile de vara. Eu eram copila care radea si ofta in aceeasi propozitie, iar tu erai barbatul care imi adora fiecare gest. Tu ai fost cel care ai stiut ca sunt prea buna pentru restul lumii, dar sunt perfecta pentru tine. Eu eram fata fastacita, iar tu erai barbatul calculat care ma completa. Acum ne'am separat, insa intre noi inca mai exista scanteia de la inceput. Promit ca o sa sarut cu grija acea scanteie ca sa aiba cu ce se hrani. Mi'ai fost si vei ramane drag, copilul meu mare coplesit de responsabilitati si sfaramat de griji. Poti sa iti pui oricand capul pe picioarele mele pentru ca esti vesnic binevenit in casuta sufletului meu.

joi, 28 iulie 2011


Cerul era ca o bautura varsata pe o podea de cristal... Un haos organizat. O gramada de puf incalcit, aruncat parca fara grija. O batista inrosita sfasiata... O cascada de bucati de briliant topit...

miercuri, 27 iulie 2011

El si ea.

- Dragostea ma face sa simt o beatitudine inimaginabila, a spus ea grav. Sunt dependenta de frumusetea colturilor buzelor tale, de asprimea moale a buzei tale superioare, de surasul tau obraznic...
Ea ii mangaia incet obrajii. Zabovea asupra gropitelor crestate in ei. El o tinea de talie si o privea plin de dragoste. Isi apropia buzele de coltul gurii ei si astepta. Nu o saruta. Doar isi freca incet buzele de moliciunea buzelor ei. Ea, docila, ii mangaia parul aspru si se abandona in saruturile lui sirete.
- Spune'mi... ce e visul? l'a intrebat ea.
- Visul e ceea ce traiesc eu cu tine, fata draga. E efemer, pare ireal, dar e mult prea frumos ca sa'l lasi sa treaca pe langa tine fara sa'l atingi.
- Si cum se poate gusta din vis?
- Uite'asa! a raspuns el lacom muscand'o de lobul urechii. Ea s'a smucit si s'a miscat agitata sub el. Respiratie lui calda s'a lovit de gatul ei, iar ea si'a odihnit mana in parul lui. Se afla in bratele lui, acolo unde ii era locul.
- Stii de ce te iubesc eu? Pentru ca esti un nesuferit!
Zambetul lui obraznic a facut'o sa rada zgomotos.
- Esti frumoasa, i'a soptit el.
- Esti bleg!
- Te iubesc!
- Stiu... O lume'ntreaga stie...
- Iubito...
- Prostutule...
El ii alunga toata frustrarile, ii calma toti dracii din cap, o facea sa pluteasca in universul fericirii si al zambetelor fara cusur. Era al ei.
Picioarele ei goale au inconjurat trupul lui cald. Ii privea liniile fetei si isi purta incet mainile pe spatele lui. Obrajii ei rumeni, ochii ei stralucitori, buzele ei umede si respiratia ei calda si sacadata dovedeau faptul ca e fericita. Si el era fericit. Se simtea ciudat de bine in asternutul acela, hranindu'se cu saruturi si mangaieri simple.
Au adormit dupa o imbratisare franta. Nu au facut sex. Doar au stat imbratisati, au vorbit, s'au sarutat, s'au iubit. Oricum, pentru ei sexul nu exista. Exista doar acea impletire perfecta a corpurilor, acea miscare armonioasa completata de soapte fara inteles. Pentru el si ea coltul de rai exista. In sufletele lor mistuitoare.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Conversation with my mother II

O sa incetezi vreodata sa ma compari cu alti idioti care sunt mai buni decat mine? Daca nu`ti convine inlocuieste`ma cu ei.
Pe bune, lasa`ma dracului in pace si accepta`ma asa cum sunt. Doar pe mine ma ai, asa ca lasa`ma daca vrei sa ma mai ai. Nu incerca sa ma faci un om mai bun pentru ca n`am de gand sa`ti fac pe plac. De ce naiba trebuie sa fie intotdeauna asa cum zici tu? Ei bine, nu e. Nici d`al dracu`.
Iti aduci aminte cand ma bateai cand eram mica? Cand faceam o prostioara. Iti aduci aminte? Inca ma mai doare. Ma simt ca un gunoi cand imi amintesc asta. M`ai facut sa devin slaba, fricoasa, supusa. Mi`ai distrus personalitatea de fata puternica. Urma sa devin o fata puternica. Dar din cauza ta am fost mica si confuza. Ma temeam. De tine. De tot. Ai distrus un caracter, un om. Puteam sa fiu asa cum mi`am dorit eu sa fiu. A fost nevoie de ani intregi, de chin, de renuntare, de lupta, ca sa fiu cea care sunt acum. Si nu`mi pare rau ca am ingropat fata care eram. Dar sa nu crezi ca am uitat. Tin minte tot. Si inca doare.
Gata. Acum m`am descarcat de tot. Pot incheia subiectul pe veci.

miercuri, 20 iulie 2011

Conversation with my mother

Se pare ca azi am o zi proasta. De cosmar. Din cauza mamei. Se pare ca azi n’o sa ies cu Danny. Rahat. Ca ea trebuie sa vina acasa mai repede decat trebuia. Intotdeauna e asa. Face ea ce face si’mi interzice sa am un iubit, o relatie. La fel a fost cu Andrei si cu Ellu (mai ales cu el) si mai stiu eu cu cine… Urasc asta. La naiba, nu poate sa’mi interzica sa iubesc. Si in plus eu nu pot sa ma indragostesc si sa imi neg sentimentele. Drace! Doar n’o sa ma marit cu primul tip pe care o sa’l cunosc si o sa fiu virgina pana la casatorie! S’o lasam balta cu ideile astea de babalac.
M’am saturat sa mint si sa ma ascund. M’am saturat de tot rahatu’ asta.
M’am saturat sa fiu fiica perfecta! Din 20 aprilie fac asta si mi’a ajuns! Mi’e greata sa ma chinui sa’mi iasa toul bine, sa iasa pe placul ei!
Eu nu vreau sa fiu fata buna, cuminte, bla bla bla. Nu’mi sta in fire.
M’am saturat sa muncesc din greu ca totul sa fie bine intre mine si mama. Stii ce o sa fac? O sa fug departe de toate. Da, fug. Fug si refuz sa lupt. Fug de responsabilitati, de tot. Capitulez. Ca o lasa, ca o fricoasa. Mi’a ajuns. N’o sa pot s’o schimb pe mama niciodata, la fel cum nici eu n’o sa ma schimb.

marți, 12 iulie 2011


Doamne, poti sa ii spui mamei ca imi pare rau ca o ranesc? Si ca o iubesc? Si ca ma doare cand vad ca sufera?
………………………………………………………………………………
Ma doare atunci cand cineva apropiat mie sufera. Simt o durere asemanatoare cu… simt ca si cum mi’as baga un cutit in inima si as sapa cu cutitul in rana. Ma doare chiar si atunci cand nu sunt eu de vina. Ma doare pentru ca iubesc acele personae si nu support sa le vad ca sufera. Plang de durere. Chiar daca suna ciudat… Oricum eu sunt ciudata, felul meu de’a fi e ciudat, gandirea mea e ciudata.
Deci… te rog, Doamne, nu’i mai lasa pe cei dragi mie sa planga, pentru ca ma doare.

luni, 11 iulie 2011

Doi copii


Erau doar ei doi pe camp. El si ea tinandu-se de mana. El era fericit; ea zambea jucaus. Degetul lui mare ii mangaia interiorul palmei. Ea radea in hohote mici si egale. O gadila jocul acela.
O patura s-a asternut pe pamantul reavan, iar el si ea s-au asezat incet pe patura. Era vara. Soarele apusese de mult, dar ea vedea licariri ale razelor de soare in ochii lui stralucitori.
O privea si el cuminte. Dar ce vedea el era diferit. Vedea doua boabe de roua scaldandu-se in ochii ei limpezi, vedea doua bucati perfecte de ciocolata topita in acei ochi mari, zambitori. Mainile li s-au intalnit. Buzele se sarutau. Chimia plutea in aer. Incet, ea i-a ridicat tricoul in sus, pana cand i l-a dat jos. Pielea lui arata perfect. Nu s-a putut abtine sa nu o atinga cu varfurile degetelor.
- Catifea, a soptit ea ragusit.
Buzele lui nu au mai reusit sa o intrebe ce a spus pentru ca au fost acoperite de un nou sarut. Ea tinea ochii ba inchisi, ba deschisi. El ii avea inchisi permanent. Degetele ei, care se aflau pe spatele lui, parca urmareau furnici. Degetele lui erau agitate si incercau sa-i dea tricoul jos.
- O luam incet. Nu te grabi, i-a soptit ea aproape de buzele lui.
Ea si-a trecut incet degetele peste firicelele de par de pe fata lui. El era nebarbierit de trei zile. Ea iubea asta.
Curand, ea a ramas fara tricou si fara pantaloni. El se afla deasupra ei, cu gura lipita de urechea ei. Ii soptea nimicuri. Ea ii mangaia mana stanga si zambea.
- Spune-i mainii acesteia ca o iubesc, a zis ea.
- O sa ii spun daca tu ii spui fetei ca ii multumesc ca a intrat in capul meu.
A urmat un nou sarut. Degetul lui mare o mangaia sub ochiul drept.
Buzele lui au alunecat pe gatul ei. Mana ei s-a inclestat in parul lui incalcit, iar gura ei a scos un sunet pe care el l-a iubit pe loc. Buzele s-au intalnit din nou.
Ea si-a dezlipit buzele de matasea buzelor lui. Se simtea confuza.
- Imi pare rau... dar... Nu pot.
- Nu te teme, iubito. Promit ca nu o sa-ti fac nimic din ce nu-ti doresti.
Dar ea se simtea ciudat. Ceva ciudat i se cuibarea in suflet. Grabita, a imbracat tricoul lui si a fugit desculta prin trifoi. El o urmarea confuz. Ii privea liniile picioarelor si parul care-i zbura salbatic. Simtea ca iubea copila aceea neinteleasa si nebuna. In fond ei erau doi copii. Doi copii care se iubeau, dar nu stiau cum sa se joace cu sentimentele lor.
El a prins-o cu o mana de talie si cu cealalta de par.
- Nu mai fugi. Te iubesc!
Colturile buzelor ei au schitat un zambet. O mana de-a ei a ajuns dupa gatul lui si a urcat timid inspre parul lui. Parul lui s-a lasat mangaiat de mana iubitoare. Cealalta mana s-a impreunat cu a lui, iar ea, zambitoare, a dus mana lui inspre gura ei si a sarutat-o. Furnicaturi fierbinti se indreptau inspre pieptul lui. El i-a sarutat triumfator gatul, apoi umarul. Ea zambea.
Au plecat, mana in mana, inspre patura unde s-au iubit. S-au iubit ca doi copii. S-au imbracat lenes; deseori ei pierzandu-se in sarutari moi si blande.
Au plecat. Cu totul.
Doi copii.