sâmbătă, 22 octombrie 2011

Cred ca m'am indragostit...


Tu.. Copile... Uite ca ai reusit sa imi faci ceva, nu stiu ce.
Stiu doar ca intre noi se afla o imensa atractie sexuala, ca de fiecare data cand ma saruti pur si simplu nu ma pot controla. Mintea mea o ia razna, mainile mele nu isi gasesc locul, devin posesiva, musc, dezbrac, trag de par, zgarii, innebunesc de placere.
E de ajuns sa ma saruti doar o data, ca focul dinauntrul meu sa se dezlantuie. E de ajuns sa iti freci barba de pielea mea, e de ajuns sa ma atingi, sa ma mangai tandru la inceput si apoi din ce in ce mai salbatic. E de ajuns sa iti freci pielea de a mea, sa iti simt mainile calde pe corpul meu. E de ajuns pentru a'ti raspunde. E de ajuns pentru ca instantaneu mainile mele surprinzator de reci poposesc pe corpul tau, prin tot felul de locuri.
Iubesc modul in care corpurile noastre se misca. Armonios, egal, perfect, sincronizat. Iubesc oboseala pe care o simt dupa ce se intampla toate astea. Iubesc faptul ca tu nu obosesti, ci continui sa ma saruti si sa ma atingi.
Iubesc momentele in care stam unul langa altul si tu imi iei dintr'o data mana si o tii in mainile tale; apoi o mangai si nu ii mai dai drumul.
Mi'ai spus de patru ori ca sunt frumoasa si de fiecare data am simtit nevoia sa iti mangai fata si sa iti strang corpul mai aproape de mine. Si... am facut'o! Alaturi de tine fac tot ceea ce simt ca vreau sa fac.
Fata de tine nu simt nici un pic de jena, pot sa'ti fac orice, poti sa'mi faci orice pentru ca imi place absolut totul. Simt ca ne cunoastem nu stiu de unde si ca am mai trait candva asa ceva.
Pun suflet in fiecare sarut, ma daruiesc total, dar... Ma aprind repede si ma sting la fel de repede. Asta nu inteleg. Nu inteleg cum in unele momente pur si simplu vreau sa nu iti mai dau drumul, iar apoi nu stiu...
Nu inteleg nici de ce ma trezesc noaptea si apoi imediat imi apari tu in minte.
Nu inteleg nici de ce am fluturasi, ba nu, molii, in stomac atunci cand simt ca mai putin si te vad.
Intre noi e o chimie aparte.
Imi place faptul ca noi comunicam. Ca vorbim despre orice. Si mai ales ca vorbim despre sentimentele noastre.
Cand ma saruti intrega lume dispare. Tot ceea ce simt in momentul ala sunt bataile inimii mele, buzele tale frecandu'se de ale mele, si dorinta intensificandu'se.
Stiu ca iti e frica sa fii ranit, dar si mie imi e frica. Dar iti promit ca nu o sa ranesc, iti promit ca o sa am grija de tine. M'am aruncat cu capul inainte in relatia asta si nu am nici o retinere. Vreau sa vezi ca imi esti drag. Si nu vreau sa suferi. Vreau sa te simti iubit.
De ce sunt cu tine? Ce simt pentru tine? Nu stiu cu exactitate. Stiu doar ca ma faci foarte fericita.

About me...

Iata ce zice un site despre cei nascuti in 8 - si consider ca mi se potriveste foarte mult - :

Defecte

Tendinte dominatoare sau extremiste, nerabdare, impulsivitate. Sansele irosite, lipsa de scrupule, greseala de a risca gratuit ceea ce au construit sau acumulat se razbuna sau aduc esecuri.

Dragoste

Pentru ei, pasiunea e la ordinea zilei. Au un mare apetit sexual, se inflacareaza repede, se daruiesc total, dar le trece repede. Magnetici si fascinanti, cuceresc fara efort.

miercuri, 19 octombrie 2011

plans isteric. semi-lesin. pierderea notiunii timpului. inima franta. toate lucrurile care s'au strans ma rup pe dinauntru. expozie. mai asta mai lipsea.
am strigat pana cand a ajuns sa ma doara gatul. am plans pana la epiuzare. m'am miscat dintr'o parte in alta pana cand m'a luat ameteala. am simtit ca o sa cad. cu totul. si la propriu si la figurat. toata durerea s'a adunat aici, in piept. a explodat totul. am simtit ca nu o sa imi mai revin. am plans minute intregi. inima mi se rupea pe dinauntru. in sfarsit am reusit sa ma descarc cu totul. in cel mai ciudat mod posibil.

Fara titlu

Asta va suna mai mult ca un monolog, dar vreau sa intelegi ce gandesc si simt eu in privinta ta. Sa ti se deschida ochii mintii si sa vezi ca cineva chiar tine la tine. Si sa crezi ca eu sunt acel cineva.
Tu zici ca te vezi grasa, ca eu te fac sa te simti prost cateodata (daca zic bine). Buun... Am inteles punctul asta de vedere.
Sunt multi oameni care te iubesc! Atunci... tu de ce sa nu te iubesti? Daca te'ai vedea, macar pentru o secunda, in ochii lor, cu siguranta te'ai vedea infinit de frumoasa, infinit de inteligenta, infinit de buna si de... adorabila, pot zice.
Ai un suflet atat de frumos incat mi'as dori sa pot sa'l tin in palme si sa'l mangai... Nu'mi place sa'l vad suferind, asa ca as vrea sa pot face orice ca sa'i alin suferinta, sa'l vad stralucind de fericire.
Dar pentru asta am nevoie de ajutorul tau. Nu ma mai indeparta cand te intreb "Ce ai?", "Esti ok?", "Te simti bine?", "De ce esti suparata?" etc. Chestia asta ma face sa ma simt... nici macar nu stiu cum ma face sa ma simt. Stiu doar ca pur si simplu imi vine sa plang de ciuda ca nu vrei sa'mi zici, ca tii totul in tine. Si mi se pare ca eu nu contez deloc. Ca daca as conta... nu stiu. Tu chiar nu observi ca imi pasa? Stiu ca uneori sunt ironica, sarcastica, orgolioasa, superficiala si spun lucruri aiurea, dar... Te intreb unele lucruri pentru ca vreau sa le stiu. Iti spun unele lucruri pentru ca vreau sa iti castig increderea. Nu vreau sa ti'o castig si apoi sa imi bat joc. Niciodata nu am ganduri dinastea.
Da, sa zicem ca prietenia noastra a cam murit, dar nu o sa ajungem niciodata in stadiul "Prietene... Non-prietene... Necunoscute...". Ti'am zis ca nu o sa las sa se intample asta. O sa lupt cu mine insumi. Imi e greu, sper ca ma intelegi, dar si sa te pierd definitiv ar fi greu.
Nici macar nu stiu ce sa iti mai zic. Vreau sa ma intelegi. Chiar imi doresc asta. Sa intelegi de ce fac unele lucruri, sa intelegi ce s'a intamplat cu noi, ce s'a intamplat cu mine.
Crede'ma si nici eu nu inteleg de ce m'am schimbat, de ce m'am schimbat asa. Sunt altfel. Daca fac ceva gresit e vina mea, logic.
Nu inteleg nici de ce s'a ajuns la chestia asta. Nu inteleg de ce trebuie sa iti explic lucruri care ma asteptam sa le stii deja. Ma descurc cam greu sa'ti vorbesc, dar sa scriu ma descurc. Insa... De cand am inceput sa te cunosc am ajuns ca, incet, incet, sa pot sa'ti spun in fata ceea ce gandesc. Am mici retineri, dar nu mai e la fel. Pot sa ma deschid si fara ajutorul scrisului, si pentru asta trebuie sa iti multumesc. Pentru mai multe ar trebui sa iti multumesc...
Doamne! Ma chinui sa iti explic aici niste lucruri... Daca nici acum nu o sa intelegi, eu chiar nu stiu ce sa iti mai fac.

marți, 18 octombrie 2011

The breathtaking autumn

"Wake me up when september ends..." Chiar daca septembrie a plecat departe, toamna nu a plecat. "E toamna... Si frunzele acopera fiecare cuvant..."
A venit toamna, iar eu iubesc din nou. Iubesc natura moarta care ma inspira si ma umple de melancolie. Golul dinauntrul meu revine... Oricat m'ar durea orice, toamna ma face sa visez, sa uit. E drogul meu si nu vreau sa am un antidot.
Toamna asta m'am indragostit din nou. M'am trezit si in mintea mea a aparut vocea lui - primul gand din dimineata asta -.
Aerul rece e singurul care ma mangaie in diminetile reci, dar imi ajunge aceasta mangaiere, aceasta dezmierdare fara viata. Eu nu sunt rece. Nu. Sunt doar tacuta. Sunt doar vrajita. Doar mintea si inima mea vorbesc. Vorbesc cu frunzele, cu parcul "ruginit". Aud soapte in jurul meu. Pentru altii n'au inteles, dar pentru mine intotdeauna au. Toamna...
Sunt inconjurata de ignoranti. Dar... Nu'mi doresc sa fiu inconjurata de amici, sa am.. notorietate. Imi doresc sa fiu singura. Doar eu si toamna.
E octombrie. Septembrie, luna mea preferata, a apus. Am iubit fiecare secunda din septembrie. in septembrie m'am simtit iubita.. am facut o serie de persoane sa fie fericite.
Iubesc sa ma plimb prin parc. Sa fiu inconjurata de aerul nebun care omoara natura in calea lui. Am iubit sa ma plimb prin parc tinandu'l de mana. M'am simtit in siguranta. Am iubit sa il aud razand. Nu, nu suntem un cuplu. Suntem doi copii vrajiti de toamna. Doi copii confuzi. Suntem noi. Si toamna.
Toamna... Te rog, nu pleca, regina toamna. Nu lasa sa dispara frunzele maro... ba nu, portocalii! sau galbene? rosii? Frunze...
Frunzele ma lovesc in drumul lor, dar nu ma doare. Ma doare doar trecerea timpului. Ma doare ca toamna pleaca repede. Vreau sa fie vesnic toamna...

Releveu - Toamna