Tu ma faci sa zambesc

E uimitor cum caldura unui corp, a unei imbratisari, a putut sa imi aduca starea de calm si relaxare. Ma simt echilibrata. Ma simt bine. I love you, doctor! Stie ea la cine ma refer.

Si se sterge tot...

Eu nu mai am trecut. L-am uitat. Si nu vreau sa-mi amintesc nimic.

"Si nu mi-ar fi atat de greu daca intr-o clipa rece ea mi-ar sopti ca imi trece"

"...m-am resemnat, atat a fost sa fie,/ ma uit cum scade soarele-n apus.../ si-astept raspunsuri care n-or sa vie/ la intrebari pe care nu le-am pus..."

Daca ai nevoie de mine, cauta-ma

Iti dau sufletul meu, iti dau tot ce am numai sa iti fie bine. Nu mai am putere sa mai fac nimic. Am simtit ca imi scot sufletul si ca ti-l dau tie. Ca ti-l pun pe tava. Ia tot ce am, nu mai lasa nimic. Daca de asta ai nevoie ca sa poti sa treci peste toate lucrurile rele, sunt capabila sa iti dau ceea ce ai nevoie. Sunt aici, nu altundeva. Si raman aici. Pentru ca am nevoie de tine.

Daca plec nu ma mai intorc ca nu mai am la cine

Am cautat si nu m-am oprit. Am calcat suflete in picioare si nu am privit inapoi sa nu mi se vada lacrimile care imi curgeau pe obraji. Sunt o fata obisnuita cu ganduri obisnuite. Stiu ca nu voi putea schimba aceasta lume dupa gandirea mea... Am venit singura pe lume. Plec singura si in urma mea voi lasa zambete, lacrimi, amintiri sau suspine acelor oameni pentru care nu a contat niciodata felul in care am gandit sau mi-am trait viata.

Sunt prea orgolioasa.

O privesti cum se-ndeparteaza si sufletul tau incet ingenuncheaza. Dar mintea ti-e stapanita de orgoliu, si-o lasi sa plece, lasandu-te in doliu. Crezand c-o sa se-ntoarca cand o sa regrete, vrei sa pleci, ignorand sentimente ce-ti spun sa lasi in urma un important drum. Dar inima ta incet se rupe nevrand sa paraseasca aceasta punte ce va leaga de un trecut frumos, dar in acelasi timp si dureros.

Oare de ce nu tac dracu' cand vreau sa spun prostii? De ce cand spun ce simt spun doar cacaturi?

Monstrul din mine

M'am uitat in oglinda si nu m'am mai recunoscut. Sunt atat de vulnerabila si imi e atat de teama sa nu fiu ranita si sa nu fiu vazuta asa cum sunt defapt. Imi e teama sa nu se vada cat de distrusa sunt pe dinauntru. M'am schimbat atat de mult incat nu ma mai recunosc. M'am pierdut cu totul. De regasit nu cred ca ma mai regasesc. Filozofez pentru ca nu mai inteleg nimic. Nu mai inteleg viata si rostul ei. Inot in cacat. Vorbesc aiurea si ranesc. Pentru ca am fost ranita? Sau pentru ce? Imi bat joc fara sa gandesc. Nu ma mai pot concentra. Imi pierd frumusetea interioara. Pierd tot ce am. Defapt nu, arunc si distrug tot ce am. Obisnuiam sa ma innec in alcool sau sa fumez. Am renuntat la a mai face asa ceva, dar in loc sa devin mai buna am devenit de rahat. Daca m'am pierdut inseamna ca... Nu mai am scapare? Nu mai pot sa repar nimic? Nu mai am rost? Ce inseamna? Nu mai vreau sa mai fac nimic. Nu mai vreau sa mai merg nicaieri. "Mâine va fi frumos, va fi mult mai bine. Azi... e doar azi." Asa sa fie? Nu prea cred. Fiecare zi ma impovareaza mai mult. Fac greseala dupa greseala. As fi vrut sa fie mai usor. Nu inteleg de ce sunt asa. Nu ma inteleg pe mine. Azi e o zi din aia de cacat in care aproape ca imi scuip plamanii, in care zbier de'a dreptul si sper sa nu ma auda nimeni, in care ma simt ca o leguma, in care nu mai am aer si strang atat de tare pumnii incat aproape ca ma ranesc singura. Vorbesc singura, cu voce tare. Tip. Plang de cam jumatate de ora. Ma injur pe mine. Inutila. Inutila. Ma simt atat de inutila si de fraiera... Sunt buna de aruncat. Nu mai sunt eu. Ce am facut cu Andreea?

Oare ce se ascunde in spatele acelor ochi?

Suntem niste masti intr'o piesa jucata prost.

Asta-i pentru tine, Elena!

Stiu ca uneori sunt enervanta, uneori sunt aberanta, fac pe filozoafa sau uit sa gandesc, dar am realizat o chestie. Am realizat ca oricat de rahat as fi tu esti intotdeauna langa mine. Nu pleci. "Nu scapi tu asa usor de mine." Replica asta ma face sa zambesc intotdeauna. Azi m-am uitat la pozele vechi din PC si am gasit pozele alea care le-am facut acum nu mai stiu cat timp la gara. Doamne, cat m-au amuzat! Cate amintiri poate trezi o poza! Si Doamne cat ne-am schimbat de atunci! Te maturizezi, Elena, te maturizezi si tu. Cresti. Iar eu o iau razna. Nimic nou, din pacate. Sa stii ca desi tu crezi ca ma supar cand esti sincera cu mine, asta chiar ma ajuta. Nu te lua dupa boticul pe care il fac pe moment. Sa stii ca de multe ori cu ajutorul tau am luat unele decizii. Deci si tu m-ai ajutat sa devin cea care sunt acum. Si pentru asta iti multumesc. Iti multumesc ca nu explodezi in nervi cand te enervez fara motiv. Iti multumesc ca ma asculti cand iti povestesc ce prostii am mai facut. Iti multumesc ca ai rabdare cu mine. Iti multumesc ca uneori nu te opresti din vorbit. Iti multumesc ca uneori cand ma uit la tine imi zambesti intr-un mod absolut adorabil. Iti multumesc ca vrei sa devin o persoana buna si ca crezi in mine. Uneori ma indoiesc ca ai incredere in mine. Te prea inchizi si tu in tine, si, stii tu, e normal sa imi fac griji. Eu cred ca prietenii isi spun cam tot. Ti-am spus ca o sa te astept, ca o sa am rabdare, dar la dracu' eu nu sunt asa. Eu sunt fata care enerveaza lumea si bate la cap lumea pana afla ce are omu' pe suflet. Asta sunt eu. Iar tu... tu esti prietena mea. Rezulta ce? Ia fa un rationament simplu. Prietenii isi spun cam tot, tu esti prietena mea... Te-ai prins? Elena, mai am sa-ti spun ceva. Lenu, si tie mai am sa-ti spun ceva. Va iubesc pe amandoua. Asa complicate cum sunteti. Chiar daca uneori nu stiu ce vreau si spun prostii, tot va iubesc. Pentru ca stiu ca amandoua formati acel intreg perfect care uneori vrea sa ma omoare. Sau nu.