luni, 16 iunie 2014

Adio.

Am tot amânat momentul acesta, habar nu am de ce.

O să mă retrag din lumea Blogspot... o să părăsesc acest blog. Îl voi lăsa deschis, dar nu voi mai scrie în el.
Voi depune aici, ca o floare pe mormântul unui erou, un fragment care îmi place mult, scris de mine acum aproape doi ani.



Mi-e limba îmbibată de amarul cenuşiu al nicotinei


E senzaţia aia în care vrei să spui ceva, dar nu ştii cum să spui. Îţi vine să zbieri cuvintele, dar ţi le-ai pierdut.

Aş vrea să fiu un suflet nematerializat, lipsit de corp, să pot să zbor liberă printre celelalte suflete. Să nu fie nimic, decât un buchet de sentimente.

Mă muşc de limbă şi îmi trag sufletul de mâneci, ca să nu mă pierd cu totul.

Îmi cad frunzele şi mi se întunecă cerul frunţii. Mi-e frig.

Îţi caut privirea, dar tu refuzi să îţi odihneşti ochii întâlnindu-i pe ai mei.

Totul e un nimic.

marți, 8 aprilie 2014

Vocea mea pe foaie s-a cam stins în ultima vreme. Nu mă întreba de ce. Viaţa mea a devenit atât de complicată şi ziua de mâine atât de incertă încât nu mai înţeleg nimic. Mi-au fost tăiate aripile în zbor. Am căzut şi mi-am zdrobit ţeasta. Dacă mai trăiesc? Sunt într-o comă, într-o agonie din care nu pot ieşi singură. Vino şi tratează-mă.

luni, 7 aprilie 2014

Te-ai desprins din primavara

Te-ai desprins din primăvară;
Eşti primul ghiocel care
A învins tăria pământului
Ieşind din el cu capul plăpând în faţă.

Te-ai desprins din primăvară;
Eşti parfumul florilor de cais
Care îţi îmbată simţurile
Mai ceva ca vinul.

Te-ai desprins din primăvară;
Eşti ploaia care îmi cade pe păr
De fiecare dată când singurătatea îmi bate la uşă,
Eşti ploaia care mi se scurge pe obraji
Şi-mi aminteşte că tu exişti
În fiecare particulă de aer care mă înconjoară.
Îmi aminteşte că într-o primăvară
Mi-ai încredinţat sufletul tău,
Iar de atunci al tău suflet
Îl îmbrăţişează fără oprire
Pe al meu.

Te-ai desprins din primăvară,
Dar nu te vei desprinde
De lângă sufletul meu.

miercuri, 2 aprilie 2014

Vreau sa ma trezesc langa cineva care...

Vreau să mă trezesc târziu în noapte lângă cineva care să mă iubească și care să aibă grijă de sufletul meu mai mult decât are de al lui. Vreau să mă trezesc lângă cineva lângă care o să știu că o să mă trezesc tot restul vieții ăsteia și restul vieților viitoare, pentru că voi ști că m-am mai trezit lângă acea persoană și în viețile anterioare. Vreau să mă trezesc lângă cineva care să îmi spună: ”Shh! Dormi, frumoaso!” și să mă sărute pe umăr. Vreau să mă trezesc lângă cineva care să îmi ia sufletul în brațe și să mi-l strângă tare, suficient de tare încât să nu mi-l zdrobească. Vreau să mă trezesc lângă cineva care să mă mintă frumos făcându-mă să cred în veșnicie. Vreau să mă trezesc lângă cineva cu care voi simți că suntem un singur suflet în două corpuri. Vreau să mă trezesc lângă cineva cu care o să pot să navighez într-o lume doar a noastră, fără să mă tem că am să mă înec vreodată. Vreau să mă trezesc lângă cineva care să transforme nefericirile mele în nefericirile lui și să îmi stingă lacrimile cu săruturi. Vreau să mă trezesc lângă cineva cu care o să pot să fiu tristă , dar doar pentru câteva secunde, pentru că prezența lui va înflori în mine fericirea. Vreau să mă trezesc lângă cineva care să mă iubească.

marți, 1 aprilie 2014

Nimic nu e veșnic, dar eu mă iluzionez că poate să fie.

Nu îmi e frică de nimic, în afară de singurătate, care îmi bate acum la fereastra spartă a sufletului. S-a spart din cauza zilelor în care îmi venea să urlu de durere pentru că îmi lipseai incredibil de mult.
Doamne, am reușit să ajung să iubesc pe cineva... Genul ăla de iubire care îți intră în suflet ca un uragan. Genul de iubire pe care o simți doar odată în viață. Acum... îmi vine să îmi dau jos pielea de pe mine pentru că aștept de așa mult timp să pot să strâng în brațe persoana pe care o iubesc. Aștept, aștept, aștept... Așteptarea doare.

Oare dacă îmi strâng lacrimile și ți le trimit prin poștă, împachetate în cealaltă jumătate din sufletul meu - jumătate care a rămas după ce ai rupt o jumătate din mine și ai luat-o cu tine - oare atunci o să poți să înțelegi cât de multă nevoie am de tine? Aș putea să trăiesc și fără suflet, dacă știu că e la tine.

Gata, gata! O să încerc să nu mai vorbesc despre asta. Poate doar gândesc prea mult și dramatizez.


joi, 27 martie 2014

”Noaptea
îmi vorbeai
de stelele din ochii mei
și luna prinsă-n păr
Nu știai că picăturile de ploaie
sunt lacrimile mele de dor…”


Nu știu ce să mai fac... Mi-e așa de dor de tine că simt că mi se frânge inima de fiecare dată când mă gândesc la tine.

Mi-e ciudă că uit amănunte din întâlnirile noastre. Aș vrea să nu uit nimic vreodată, să mi se tatueze în minte totul.

În ultima vreme îmi vine să plâng când îmi amintesc că te-am ținut de mână, te-am sărutat, te-am mângâiat... Nu știu cum să mai fac față... O să ajung să înnebunesc. Plâng uneori o oră întreagă și mă opresc cu greu.

Nici inspirație nu mai am... Chef de viață nici atât.

Nu înțeleg ce se întâmplă cu mine. Îmi fac planuri cu tine, mă văd în viitor cu tine... Nu am mai făcut asta niciodată și mi-e frică. Vreau să mă opresc, dar nu știu cum...

Tind să cred că eu chiar nu am mai iubit niciodată. Nu așa, nu ca pe tine. Ce faci din mine, pui de om? Oh...

joi, 20 februarie 2014

Iubirea noastră e o apă adâncă, fără fund. În jurul nostru plutesc alge verzi și plouă, plouă mult. Plouă neîncetat. Vreau să fac împreună cu tine tot ce se poate face pe lumea asta. Nu mă văd fără tine. O să alerg după tine toată viața mea, iar când o să crezi că m-am oprit, o să devin și mai perseverentă.

sâmbătă, 15 februarie 2014

Îmi plăcea să scriu. Îmi doream să scriu. Îmi doream ca într-o zi să scriu o carte, să devin o scriitoare. Ăsta era visul meu.
Dar visul s-a pierdut în ceață, în nimicuri... Credeam că am descoperit în sfârșit viața. Credeam că adevărata viață se ascunde în spatele unei țigări, a unui fum dintr-un bât ”fantastic”, într-o băutură colorată sau incoloră, într-un club fițos.... Credeam că viața e pe bune doar când ești mișto. Nu, nu ești mișto, ești doar un ratat care s-a pierdut în fum.
Când începi să te pierzi, nimic nu pare să mai aibă sens... Te afunzi și mai tare în nimicurile ”mișto” și ajungi într-un abis înspăimântător. Te prinde frica din urmă. Nimic nu te mai face fericit. Îți vine să plângi, să urli... Te zbați și mai mult în vicii, vrei mai mult, crezând că doar asta te poate face fericit... Te pierzi, te pierzi atât de ușor... Nimic nu e mai dureros decât să realizezi că te-ai pierdut pe tine.
Nu renunța la visuri. Niciodată. Rămâi curat și cu mintea limpede. De nu faci asta... întoarcerea e al naibii de grea.

marți, 4 februarie 2014

E târziu, e noapte, o noapte neagră... Luminez noaptea cu o țigară rulată chiar de mine. Sunt cam stângace, nu prea le rulez bine. De mâine mă las de fumat. Nu mai merge așa... Îmi fut toți banii pe țigări.

Aș prefera să îmi fut banii pe curul tău. M-ar face al naibii de fericită. Dar unde ești, frumoaso? Pe undeva departe, într-un alt pat decât cel al meu. Ai face bine ca într-o zi să îți muți domiciliul în cearceafurile mele. De fapt, nu am cearceaf, am pătură. În păturile mele. God damn it, în casa mea! Locuiești permanent în sufletul meu și te încăpățenezi să rămâi acolo. Ești cam addictive, știi? Te-aș trage pe tine, în loc să trag din țigara asta tare ca o gură de iad. Fumez iadul ca să scap din iad. Cât de patetic!

Nu mi-e frică de întuneric, nu mi-e frică de mai nimic. Mi-e frică doar să nu te pierd. Tremur pe dinăuntru de frică. Mi se face pielea de găină, iubire. Mă arde abdomenul, undeva la subsolul lui, atunci când mă gândesc intens la tine. Ce-ți mai place să țopăi prin sufletul meu! Cred că stai tare comod acolo, nesuferită mică și iubită.

Hai odată acasă! Nu mai vreu țigări, nu mai vreau niciun viciu care să mă facă să uit de durerile mele provocate din nimicuri. Te vreau pe tine. E destul de explicit?

Azi nu-s poetică. Sorry not sorry.



P.S. Mi-am făcut o pagină de Facebook, unde postez tot felul de poze, melodii și lucruri scrise de mine. Se numește Scriu cu sufletul.

Click aici ca să fii redirecționat către pagină

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Ce se mai intampla prin capul meu

Ciori. Ciori. Ciori. Ciori peste tot. Dacă aș desena un cer, aș desena și ciori pe el. Mai ales ciori. Nu s-ar mai înțelege că e un cer. S-ar vedea doar negrul, negrul penelor din aripile ciorilor, negrul ochilor ciorilor... Ciorile sunt păsările mele preferate.

Am ajuns să confund visele cu realitatea. Merg uneori pe stradă și-mi amintesc o întâmplare. O analizez, încerc să-mi amintesc când exact s-a întâmplat și acolo apare problema... Oare chiar mi s-a întâmplat chestia aia? Sau am visat-o? Mi-am amintit odată că am fost pe o stradă pavată și am stat la taclale cu un bețiv. Am vorbit cu el vreo oră. Am vorbit despre omizi, despre planeta Venus, despre culorile de la semafor, despre rock-ul alternativ, despre femeile virgine, despre raci, despre apa sărată, despre reîncarnare... Mă rog, despre multe lucruri. Cum stădeam eu și îmi aminteam toate astea, la un moment dat mi-am pus întrebarea: Mi s-a întâmplat așa ceva în realitate? Nu am găsit răspunsul. Mi se întâmplă ca uneori să mă plimb, să mănânc, să merg cu troleul și să nu îmi dau seama dacă eu chiar fac asta în realitate sau dacă sunt într-un amărât de vis. Nu mai discern realitatea de vis. I'm too mind-fucked.

Nu-mi mai amintesc mare lucru din ce am făcut ieri. Parcă au trecut ani de atunci. Oricum am probleme cu memoria... Bine, de data asta e de vină și lipsa somnului. Am uitat să-mi iau pastilele. Hello, doctor, can you see me? No, I mean can you see ME?!? Sunt sigură că poți să-mi vezi ambalajul din carne, oase, mușchi, vene, cartilaje, piele șamd, că nu pari să ai vreo problemă cu vederea. dar poți să vezi mai departe de el? Joc teatru cu tine de multe ori și pot să mă laud zicând-ți că-mi iese foarte bine. Nu, nu poți să mă vezi. Nimeni n-a putut cu adevărat.Tristuț. Pot să fiu oricine vreau, tu nu o să reușești să îți dai seama cum sunt defapt. Poți să te uiți la mine, să îți caști ochii până îți ies din orbite... Nu poți să pătrunzi în mine. Te-ai pierde în întuneric înainte să ajungi la intrare. Rămâi acolo, în spațiul tău limitat. Oricum nu îmi pasă. Nu am nimic de pierdut.

joi, 23 ianuarie 2014

A iubi versus a te indragosti

- Auzi, crezi în dragoste?
- Nu, niciodată n-am crezut.
- De ce? Ai avut dezamăgiri?
- Ohoho.... o grămadă.
- Dezamăgirile te-au determinat să îți pierzi siguranța asupra faptului că dragostea există?
- Cam da...
- Nu te-ai gândit să îi mai dai o șansă? Poate căutai și ofereai dragoste acolo unde nu trebuia.
- Peste tot e la fel. Cu toți e la fel. În toate relațiile e la fel.
- Țin să te contrazic. Ce simțeai când iubeai? Simțeai că ai ceva unic, special, de neînlocuit? Simțeai că ceea ce simți cu persoana cu care ești nu vei mai fi capabil să simți cu nimeni?
- Doar puțin, o singură dată.
- Draga mea, tu cred că încurci îndrăgosteala cu dragostea.
- Păi nu sunt același lucru?
- Nu. A te îndrăgosti e pe moment, iar dragostea e veșnică.
- Nu înțeleg.
- Vei înțelege. Sau poate nu... Unii oameni nu ajung să iubească vreodată... Mulți se pierd în îndrăgosteli și rămân acolo... Dragostea e veșnică, draga mea... Vine o singură dată și nu mai pleacă... Dragostea e veșnică...

luni, 20 ianuarie 2014



Buzele mele scriu poezii pe ale tale. Poți să le citești, sau vrei să ți le mai scriu odată?

joi, 16 ianuarie 2014

Negru infinit

aburi de cafea.
spală-mi sufletul.
nori de nicotină.
suflă-mi în ceai.
frunze de tei.
dă-mi bucăți din dragostea ta.
cearceaf cu flori.
când mă săruți
în mine ard culori.
dragoste. dragoste. dragoste.
aterizează-mi pe cerul sufletului.
luna apune în ochii tăi.
degetele tale moi.
negru infinit.

miercuri, 8 ianuarie 2014

”Între multe alte lucruri, tu erai pentru mine și o fereastră prin care puteam privi străzile. Singur n-aș fi putut”. - Franz Kafka

A căzut scrum pe cartea deschisă a vieții mele. Pagina s-a colorat în cenușiu. Am alungat scrumul cu o respirație și a căzut pe o cută a rochiei tale. Ai clipit des, parcă speriată. Mi-am stins țigara în palmă. Am luat cu două degete scrumul de pe rochia ta, l-am dus spre buze, l-am introdus în gură și l-am înghițit. Ochii mi s-au colorat în cenușiu. Ți-am sărutat gura întredeschisă, iar gura mea s-a umplut de cafea. În cafea pluteau doi ghiocei.
- Nu știu unde suntem, mi-ai zis.
- Nu mai contează asta. Nu ne mai întoarcem. Verde?
- Verde. Dacă ne-am pierdut?
- Suntem împreună, nu ne-am pierdut. Ne-am găsit. Suntem mai acasă decât întotdeauna.
- Dacă o să vreau să mă întorc?
- Nu cred că ți-e dor de nonsens.
- Nu, e perfect aici.
- Vezi? Hai să ne înălțăm.
M-ai luat de mână și ți-ai trecut degetele printre ale mele. Artificii în sânge.
- Nu am mai simțit pe nimeni așa cum te simt pe tine.
- Și nici nu vei mai simți, mi-ai spus, serioasă.
Te-am privit în hăul, întunericul din ochi și am văzut tot universul, dar, în același timp, nu am văzut nimic.
Un chibrit s-a aprins și a ars până la capăt. În timpul acesta, noi am ars mai tare ca orice foc aprins în mijlocul pustietății.
Îmi dădeai senzații atât de noi, dar parcă te cunoșteam dintotdeauna. Oare câte vieți mi-am mai petrecut cu tine?
Mi-a curs sânge din peniță. Ți-am lins vârful unei unghii și m-am otrăvit pe veci. Otrăvit? Am înnebunit în tine.

M-ai inspirat în tine. Sunt în siguranță acum.

marți, 7 ianuarie 2014

Micuto

Am să urlu ca să mă auzi de acolo,
din ungherul în care stai pitită.

Ființă mică, cu ochi de cărbune.

Am să urlu și tu mă vei auzi
și-mi vei zâmbi,
Dar vei veni?

Te vei ridica încet și vei șopti
”Mi-e teamă...”

Îți voi spune că nu e nevoie,
și puilor de pisică le e teamă
să își deschidă ochii pentru prima dată,
dar când și-i deschid
o lume întreagă se colorează
în fața pupilelor lor inocente.

Umerii tăi fragezi și albi.

Îți voi întinde mâna,
tu îți vei deschide pumnul mic
și-mi vei arăta degetele tale lungi
termurânde.

Îți voi bate la ferestrele sufletului,
îmi vei deschide
și-ți voi spune secrete
care îți vor aluneca prin vene.

Nu-ți fie teamă,
micuțo cu suflet de leoaică.
Răul îl voi preface în bine,
îmi voi deschide brațele pentru tine
și te voi adăposti.

Cicatricile o să mi le vezi,
mi le vei arăta și tu pe ale tale.
Împreună vom merge prin ploaie.

Ridică-te din ungher,
lasă-mă să te fur
și să fugim departe,
să aruncăm cheile
și să nu ne mai întoarcem.

Iubescu-te.

miercuri, 1 ianuarie 2014

Îți cunosc gura pe de rost. Ți-am memorat fiecare mișcare a buzelor, fiecare dințișor, fiecare fibră a limbii, fiecare milimetru de piele....