sâmbătă, 31 martie 2012

Sunt posesiva fie ca e vorba de obiectele persoanele sau de familie si prietenii apropiati si ma tem incontinuu ca nu cumva, la un moment dat, tot ceea ce am acum ar putea disparea.

vineri, 30 martie 2012


Te'as ajuta sa te ridici, da' in primul rand trebuie sa ma ridic singura.
Si uneori am senzatia, iluzia, ca m'am ridicat, dar apoi cad din nou. Sunt si bine, si fericita, dar cand imi aduc aminte anumite rahaturi nu imi mai arde de nimic decat de plans. Sunt slaba, neputincioasa, singura. Ma simt inspaimantator de singura.
Stiu ca motivele pentru care ma simt asa par mici si neinsemnate, si chiar asa sunt, dar pentru mine sunt imense si ma distrug treptat.
Nu mai am forta sa ma concentrez, sa raspund la intrebari, sa spun ce dracu' e cu mine.
Nu prea ma pot ridica singura de sute de ori si mi'e ingrozitor de greu sa imi inghit lacrimile.

joi, 29 martie 2012

Zile prea lungi

Cand ziua e prea lunga si ii simti lipsa cuiva... Cand cei din jurul tau iau in ras persoana pe care o iubesti... Cand afara soarele zambeste, da' tu ai mutra aia seaca... Cand toti sunt entuziasmati, da' tu esti doar sarcastic. Asa e ziua mea azi. Si nu mai am chef de oameni posesivi. Ziua nu se mai termina... Vreau sa fie noapte. Vreau sa sufoc cu afectiune o fantoma...

marți, 27 martie 2012

Esti special/a, dar nu realizezi asta


Cum ar fi lumea fara mine? De cate ori ne'am intrebat asta? De infinit de multe ori, as spune. De fiecare data cand ne intrebam asta ne simtim inutili. Cel putin asta se aplica in cazul meu. Ironic e ca nu sunt inutila, sunt doar oarba sufleteste.Nu vad ca defapt sunt un om extraordinar, cu capul pe umeri, un om puternic. Ma tem sa nu fiu respinsa, ma tem ca nu sunt suficient de buna, ma tem sa nu fiu iubita. De ce ma tem? Pentru ca, in cele din urma, ajung sa fiu data la o parte brutal si se declanseaza sentimentul de inutilitate. Pe scurt, simt ca nu mai am ce cauta pe lumea asta. Si ce fac atunci? Plang, lovesc obiecte, ma zbat, beau, injur. In cel mai rau caz imi doresc sa mor. Moartea... Suna incitant. Ti se opresc toate functiile vitale si te'ai dus, ai scapat de toti si de toate.
Dar acum sa revenim la intrebarea initiala. Cum ar fi lumea fara mine? Oamenii cu tentative de suicid se gandesc la ce vor simti cei apropiati lor atunci cand ei vor muri. Din pacate, gandirea lor e negativista. Cand cineva drag tie moare, iti doresti sa mori si tu. Apare durerea, disparearea, sau chiar depresia. Nu e nimeni fericit daca mori. Poate doar oamenii cu probleme psihice.
Lumea fara tine e o lume cu un gol. Nu cred ca nu ai nimic special in tine. Nici un om nu e un gunoi. Faptul ca dai nastere unui zambet pe o fata trista e special. Faptul ca poti oferi dragoste e special. Faptul ca respiri e special. Esti iubit, doar ca nu vezi asta. Lumea fara tine e ca o padure fara copaci, ca o melodie fara sunet. Cineva, undeva, sigur te iubeste si te vrea in lumea lui. Lumea lui fara tine ar fi cu siguranta mai goala. Uita'te in jurul tau sa vezi cati oameni te iubesc. Dupa aceea poate o sa'ti descoperi rostul pe lumea asta.

luni, 26 martie 2012

joi, 22 martie 2012

Esti OK?

- Ce faci?
- Ma uit pe geam.
- Si ce vezi?
- Un copac, un par defapt. Un copac inalt, dezbracat de frunze. Pare negru. Ia uite! Doi porumbei s'au asezat pe o ramura. Par inocenti. Sunt asa frumosi!
- Ma bucur ca vezi ceva frumos.
- Tu ce faci?
- Uite, ma gandeam la tine. Cum te simti?
- Bine. Cum altcumva as putea sa ma simt?
- Amortita. Lipsita de viata, de vointa. Nesigura.
- De ce crezi asta?
- Chiar vreau sa stiu cum te simti.
- Vrei sa te mint frumos sau sa iti spun adevarul?
- Minte'ma prima data.
- Sunt fericita. Zambesc atunci cand sunt singura. Ma simt implinita si nu am nimic pe suflet.
- Iar adevarul e...
- Nici acum nu mi'am revenit complet din depresie.
- Atunci de ce zambesti non-stop?
- Nu vreau sa te mai fac sa te simt prost pentru ca eu sunt trista. M'am saturat de intrebari. Si oricum daca sunt trista nu e bine. Si te intristez si pe tine.
- Dar ce te impiedica sa iti revii? Ce vrei sa fac?
- Nu vreau sa faci nimic. O sa imi revin eu, o sa vezi.
- De ce te prefaci ca esti ok?
- E mai bine asa. Pentru toata lumea.
- De ce te inchizi in tine?
- Pentru ca asa sunt eu, introvertita. Nu vreau sa ii incarc pe altii cu problemele mele.
- Stii ca eu nu m'as supara daca m'ai "incarca" cu problemele tale. Stii ca tin la tine. Si vreau sa fii bine.
- O sa fiu. De unde ti'ai dat seama ca nu sunt bine?
- M'am uitat azi la tine si fata ta era deseori incununata cu o mutrita trista. Priveai in gol. Erai foarte ganditoare. Mi'am facut griji pentru tine.
- Nu trebuia.
- Ba trebuia. Trebuie sa isi faca cineva griji pentru tine.
- Nu neaparat.
- Esti importanta pentru mine.
- Aha...
- Stii ce ma mira? Faptul ca ai recunoscut ca nu esti bine.
- Aha.
- Aha? Ce raspuns complex!
- Nu stiam ce sa spun.
- Ah, e ok.
Si discutia se termina in aer. Sau e schimbat subiectul.

miercuri, 21 martie 2012

Oglinda


Mie nu imi plac lucrurile simple si seci, povestile cu zane si dulcegariile, prefer fantasmele, nelinistea, vacarmul, intunericul.
Imi conduc propria lume, dar ma las uneori ingenuncheata de alte suflete, tocmai din cauza ca ma implic si pun prea mult suflet.
Sunt schimbatoare ca o zi de toamna si imi ascund adevarata identitate. Am un dulap cu masti pe care le schimb cu ajutorul impulsivitatii. Rolul pe care il joc e deseori prost, iar ziua mea se termina intr’un pat, pe o perna udata cu lacrimi.
In ultima vreme ma enervez, ma supar si ma intristez usor. Sunt foarte vulnerabila, sensibila si irascibila. Asta pentru ca am fost ranita de zeci de ori si acum imi e teribil de frica. Sunt la pamant si imi e frica sa nu primesc un picior in cap (asa cum patesc deseori). Acum am ajuns sa ma feresc de aproape orice si tocmai de aceea ma doare fiecare cuvant. Imi e frica sa nu mi se deschida cicatricile din cauza unor ploi de cuvinte si de sentimente.

luni, 19 martie 2012

Noiembrie

Noaptea si moartea sunt gemene azi
Cand luna si stelele te fac sa cazi
In visare, printre umbre reci
Si iad, fara sa te-ntorci.

N`ai cale, te ai doar pe tine
E liniste si moartea`ncet vine
E intuneric si mult sange
Constiinta`ti cedeaza si plange.

Si rosu e praful
Si negru e fumul
Si sufletu`i putred
Cand totul e vested.

duminică, 18 martie 2012

Doar tu si eu



Sapte semne-ntr-o carte, sapte zile de catifea
Tot atatea nopti de dragoste cu aroma de cafea
Toate parca-s departe cand privesti in oglinda ta
Dar sunt la distanta de-un cuvant

Spune-mi ce ochi strain stie ce doar noi stim
Ooo, doar tu si eu
Spune-mi, tu crezi in noi, jura-mi ca vom fi doi
Ooo, doar tu si eu

geniala :)

vineri, 16 martie 2012

Vreau



Vreau sa ma saruti. In mijlocul strazii. Sa nu iti pese ca toata lumea se uita la noi. Vreau sa ma musti de buza de jos. Vreau sa ne asezam pe trotuar si sa ma lasi sa stau cu capul pe picioarele tale. Lumea o sa treaca pe langa noi, dar noi nu o sa o observam. Lumea va disparea si, in ochii nostri, vom exista doar noi.

miercuri, 14 martie 2012

Tu poti orice

Hai sa scriem o poezie despre
noi.
Cand imi era greu
alergam la tine
Acum la cine sa mai alerg?
Nici picioare nu mai am
nici ochii nu'mi mai folosesc
nici limba
nici aerul.

Nu'mi spune ca ma intelegi
ca nu mai exista termenul ala
de mult
pentru mine.

Respir cu greutate
si ma inec printre frunze
Degeaba intind mana inspre
piciorul tau
Ca o sa ma calci
si o sa ma sfarami.

Auzi ecourile?
Simti mirosul?
Miroase a frunze adormite
si a iarba
si a noapte cu luna plina
si a apa limpede
in care o sa sfarsesc poate azi
poate maine
poate niciodata.

Iti cer sa ma salvezi
o sa poti?

Ce vezi
atunci cand ma privesti?
Vezi ceva?
Intelegi ceva?
Imbratiseaza'ma.

Nu mai am gura
am doar degete.
Sunt o ramura cu degete
si cu frunze moarte
si ramura o sa moara si ea.

Intelegi ceva?
Nici eu nu inteleg
nimic
din poezia asta.

Inteleg doar faptul ca scriu
si ca sap
dupa fericire.
Ai vazut'o vreodata?
Cica e dupa colt.
Care colt?
Coltul mortii?

Vorbesc prea mult
despre moarte?
Nici nu mai stiu
despre ce
vorbesc.
Degetele mele
scriu singure
fara mine.

M'am pierdut
vreau sa ma ajuti
sa ma regasesc.
O sa poti?
Da.
Tu poti orice.

"Iubeste-ma cand o merit cel mai putin. Atunci am nevoie cel mai mult."


poza nu imi apartine si nici nu stiu cui apartine. stiu doar ca am vazut'o prin intermediul Elenei :)

Frangmente din "Cuvinte care vindeca"

M'au impresionat profund aceste fragmente. Ii multumesc autoarei de pe wordpress (http://irinaaiacoboae.wordpress.com/)ca le'a facut publice.

"Am fost în câteva locuri pe lumea asta, nu încă în toate unde mi-aş dori, dar singurul loc unde m-am simţit cu adevărat bine a fost unde eram bine cu mine însămi, oriunde ar fi fost locul acela exterior. Unde eram împăcată cu mine, conectată cu mine sau cu cei cu care eram, prin simpla prezenţă, prin cântec, vorbă sau tăcere. A alerga dintr-un loc în altul pe lumea asta este doar o căutare de sine, care poate veni oriunde şi e posibilă doar în mintea şi în sufletul fiecăruia. Oriunde ai fi, e un loc de regăsire, oriunde te-ai afla e un loc în care poţi să te conectezi cu tine însuţi şi atunci poţi să te conectezi şi cu Universul."

"M-a provocat să scot din mine toate resursele de care nu aveam habar că există în interiorul meu. Da, iubirea transformă pe cel care iubeşte, transformă radical. ….. Relaţiile umane sunt cele mai transformatoare. Ne imaginăm că ajungem la persoana iubită şi, de fapt ajungem în final la noi înşine şi la sursa de iubire. E mai simplu atunci când privim în oglinzile noastre decât în noi înşine."

luni, 12 martie 2012

vineri, 9 martie 2012

Trezeste-te la realitate!

Atunci cand iubesti, nu poti pretinde de la cineva ceva atata timp cat tu nu oferi nimic. Daca oferi totul, e alta poveste. Iubirea incalzeste si cele mai reci inimi, schimba si cei mai impasibili oameni, ii impinge la gesturi care nu le sunt caracteristice.
Trebuie sa intelegi cand sa te opresti (sau sa nu te opresti). Daca te resemnezi imediat cu infrangerea nu inseamna ca te`ai maturizat, te`ai detasat de tot si ai trecut peste o faza din viata ta. Trebuie sa te intelegi pe tine mai intai, apoi situatia, abia apoi trebuie sa decizi daca are sau nu rost sa te zbati pentru ceva. Abia in momentul in care te`ai impacat pe deplin cu tine poti spune ca esti linistit/a si ca ai trecut peste, pana atunci esti doar miserupist/a sau nu te chinui sa`ti fie mai bine. Inseamna ca nu`ti pasa de tine, de binele tau, si nu doar al tau. Nu uita ca, involuntar, mai tragi si alti oameni dupa tine; oameni carora le pasa si iti ofera tot ce au. Iar daca iti ofera tot ce au inseamna ca pretind si ei ceva de la tine.

joi, 8 martie 2012

Judeca-te pe tine inainte sa imi ceri mie sa fiu altcineva. M-am saturat sa imi tot schimb mastile.


Nu vreau sa fiu judecata pentru ceva ce nu mai sunt. Nu mai sunt eu, nu ma mai recunosc. Daca ma judeci, o sa`ti zic ca nu cunosc persoana despre care imi vorbesti. Sau o sa`ti zic sa te duci dracu'.

miercuri, 7 martie 2012

Imi deschid bratele si imi inchid inima


Mi`e sete de tine. Mi`e sete de modul in care ma dezbracai din priviri. De fiecare data cand sunt aproape de tine iti privesc buzele intredeschise si ma abtin cu greu sa nu te sarut.
Imi lipseste corpul tau, imi lipsesc mainile tale, imi lipsesc ochii tai. Mi`am zis ca nu te mai iubesc si doar m`am folosit de tine. Ha, m`as mai folosi de atatea ori de tine! Imi e dor sa imi miros pielea si sa simt parfumul pielii tale pe ea.
Camera mea e mult prea goala fara rasul tau. Eu te`am indepartat, stiu, dar uneori imi arde sufletul de dorul atingerilor tale. Imi e dor sa stau cu gura lipita de a ta si sa iti respir aerul.
Nu stiu exact ce simt, nu mai stiu mai nimic. Stiu doar ca inca nu m`am saturat de gustul tau. Si mai stiu ca tu inca ma mai iubesti.
Lasa`ma doar sa ma mai joc putin cu tine si sa neg ca exista momente in care inchid in mine "te iubesc"-uri si ma abtin sa nu strig in gura mare ca ma faci sa ma simt nespus de fericita.

duminică, 4 martie 2012

Imi place...

... sa ascult Paramore in zilele ploiase

... mancarea italieneasca


... toamna


... sa ma plimb cu bicicleta pe camp


... sa ies in curte in noptile de vara ca sa ma uit la stele si la luna

... sa citesc

... sa fumez in timp ce beau cappucino cu rom in cafenea

... sa iubesc si sa fiu iubita


... sa mi se zambeasca atunci cand mi'e greu

... picaturile de ploaie care se preling pe frunze

... sa adorm pe umarul celui iubit, goala, dupa ce ne'am giugiulit ore in sir

... imbratisarile


... si lista poate continua.

vineri, 2 martie 2012

Punct.

Am obosit sa iti explic cum stau lucrurile. Sunt satula sa lupt cu morile de vant. Poate ca nu te inteleg, da' poate ca nici tu nu ma intelegi. Stiu ca iti arunci privirea pe blogul asta, stiu ca ti'am scris atatea de atatea ori. Mai stiu si ca stii ca tin la tine, ca te'am pus in ultima vreme inaintea altora. Poate ar trebui sa imi iau zborul. Nu pentru ca nu mai tin la tine, nici pentru ca lumea in care traiesti tu, eu nu o mai inteleg si nici nu mai vreau. Ci pentru ca asa poate iti va fi mai bine. Nu mai am chef de nimeni, de nimic... Simt ca aici s'a cam sfarsit fericirea mea si a unei fiinte dragi pe care inca nu o cunoaste nimeni cu adevarat, nici macar eu si nici nu o sa o cunosc vreodata, ca nu ma lasa. Poate ca cer prea mult. Dar cer pentru ca am nevoie de certitudinea ca merita sa lupt pentru cineva in lumea asta de nimic. Eu pentru tine imi fac griji de ceva vreme. Mie o sa'mi treaca oricum, orice as avea. Am renuntat sa imi mai pese de mine pentru tine. Si nu mi'a parut rau. M'am saturat insa sa fac asta fara sa am un raspuns. Te las in pace, pana cand decizi sa imi spui ce te apasa. Eu nu mai inteleg nimic. Dau tot ce am, absolut tot. Si stau intre patru pereti, asteptand. Poate daca o sa plec, nu o sa te mai stresezi pentru mine. Nu vreau sa ranesc, doar ca nu mai inteleg ce e cu certurile astea, ce e cu tine, cu mine, cu noi. Pentru o clipa, am avut impulsul de a ma pune in locul tau, dar am realizat rapid ca ar fi fost inutil. Nici eu, nici altcineva nu avea cum sa simta si sa gandeasca asa cum o faci tu. Am vrut sa iti spun o mie de lucruri pe care le'am gandit pret de cateva clipe. Gandurile mi'au ramas insa lipite de suflet, amutite in trairi pe care nu le'am putut transforma in cuvinte. De multe ori, cand ma aflu in preajma ta, imi pierd cuvintele. Sau zic prostii. Asta pentru ca ma coplesesc sentimentele pe care le simt pentru tine. Am observat ca daca spun ce gandesc pe moment, te ranesc. Am observat ca daca te rog sa imi spui de ce suferi si ce se intampla cu tine, te bruschez. Te intreb pentru ca imi pasa. Nici nu mai stiu ce sa zic, ce sa fac. Ce sa'ti fac. Ti'am zis de atatea ori ca te iubesc. Si simt asta. Stii ce am simtit cand mi'ai zis ca ai vrut sa te sinucizi? Ca imi moare sufletul. Am plans, am plans mult. Si ma durea... Nici nu pot sa descriu concret ce am simtit. Trebuie sa fii constienta ca eu tin la tine. Mi'e teama ca o sa vina o vreme cand o sa realizez ca tu nu mai esti, ca nu m'am purtat cum trebuie cu tine, ca nu ti'am spus de suficiente ori cat de draga imi esti si ce insemni pentru mine. Asa ca poate mai bine iti dau putin timp si spatiu. Si te las sa vii tu la mine cand iti va fi dor de persoana care te enerveaza si te supara. Nu o sa te las de tot, nu te teme. O sa fiu chiar in spatele tau. Si o sa te astept.

joi, 1 martie 2012

Cand nu mai ai nimic...

Mi'am pierdut sufletul. Simt ca nu'l mai am. Ma simt goala. Mi'am pierdut inspiratia. Nu imi mai gasesc sensul in viata asta. Nu ma mai recunosc. M'am pierdut. M'am pierdut cu totul. Sunt ca o epava distrusa de vanturi si ploi.
M'am saturat de tot si de toti. Simt ca nimeni si nimic nu ma mai poate ajuta. Sunt zile in care uit de tot, ma simt relaxata ori ma bucura lucruri marunte, dar uit repede toate astea si sentimentul de neputinta ma cuprinde.
Nu mai simt nimic. Nu mai am dragoste de dat, am dat'o pe toata. Ma simt ca o bolnava in coma. Simt ca mi'am dat sufletul si nu mai am nici o scapare, nici un coltisor in care sa ma ascund. Sufletul e inca acolo, dar e in repaus. Daca nici prietenii nu ma mai pot trezi la viata, atunci chiar nu stiu ce sa mai fac. Vreau sa dispar.
Nu stiu ce e cu mine. Simt ca am plecat undeva departe si nu pot sa ma mai intorc. Nu imi mai gasesc locul. Pana la urma urmei pentru cine traiesc eu? Ca pentru mine sigur nu. Eu m'am saturat deja de mine, de sufletul meu, de cine am ajuns. Nu ma mai suport si nu ma mai inteleg. Nu ma mai vreau. Vreau sa ma dezbrac de cine am devenit cu aceeasi usurinta cu care ma dezbracam in fata cui nu trebuia. Nici altii nu ma inteleg. Multi ma considera nebuna. Eu cum ma consider?! Eu ma consider un om care nu mai e om si nu isi mai doreste sa fie om.
Mai am de stat in locul asta unde nu ma mai simt eu?