Intr-un sertar pastrez ascuns
Trandafirul de la el.
E uscat, de praf patruns,
Si aspru, ca parul lui rebel.
Nu'mi place sa primesc flori,
Dar a fost special'a lui foare.
Desi'am negat de'atatea ori,
Floarea moare, dragostea pentru el nu moare.
La poezii nu ma pricep
N'am idee cum sa le termin si sa le'ncep,
Dar poezia asta'i pentru el,
Pentru baietasul meu tembel.
Pfff... Hai totusi sa... ma exprim in proza. E mai... confortabil pentru mine.
Trandafirul despre care ti'am scris mai sus e trandafirul rosu primit de la tine. Acum are un miros suprinzator de dulce amestecat cu praf. Anul trecut era mai mare decat e acum. Era proaspat si cu petalele usor umede. Iti aduci aminte? Am hotarat sa ne'ntalnim in parc. Ne'am imbratisat. Imi amintesc ca m'ai asteptat putin timp. Intarziasem. Cand am intrat in parc ai rupt un trandafir si mi l'ai daruit. Am fost placut surprinsa de acel gest. Chiar daca nu ti'am spus. Chiar daca negam ceea ce simteam. Acela a fost primul trandafir primit. Si... nu l'am aruncat.
Din momentul acela si inceput sa'mi fii drag. Pentru ca erai diferit.
Imi amintesc prima noastra intalnire. Nu ne'am mai vazut de mult timp, iar tu pareai foarte incantat sa ma revezi. La fel eram si eu doar ca nu ti'am spus asta.
Atunci mi'ai zis ca "m'am facut frumoasa". Nici nu'ti poti imagina cat m'a bucurat complimentul acela. De atunci doar pe tine te cred cand imi spui ca sunt frumoasa; doar cand imi spui simt ca sunt cu adevarat frumoasa pentru ca stiu ca tu spui doar ceea ce simti. Si nu fabulez. In sfarsit recunosc totul.
Imi amintesc si primul nostru sarut. Eram acasa la mine. Ascultam ceva melodii. Nu'mi amintesc exact ce mi'ai zis ca sa imi intorc fata inspre tine. Dar stiu ca m'ai sarutat pe buze. Scurt, ca un copilas. Si apoi m'ai imbratisat fugar. Am fost atat de confuza si mi'ai atins atat de tare inima in cat n'am mai fost capabila sa te privesc pentru un minut. Simteam cum infloresc fluturasi in mine, cum ma gadila. Cand ai plecat m'ai sarutat din nou. La fel. Ciudat, dar ma simteam ca la 12 ani.
Amintiri cu tine... Imi amintesc cam tot ce s'a intamplat in vara aia. Desi inima mea inca era legata de el, simteam ceva si pentru tine. Desi nu ti'am spus. Imi amintesc ca odata stateam pe o banca si am inventat impreuna cuvinte. Mi'ai mai spus si ca nu intelegi de ce stau cu tine, de ce rad la glumele tale aiurea. Glumele tale nu's deloc aiurea. Iti iubesc glumele. Iti iubesc fata... Iti iubesc mainile.. Iti iubesc ochii albastri perfecti. Iubesc... nu vreau sa mai continui.
Acum simt ca ma avant prea tare. Ca m'am indragostit de tine. Poate prea tarziu... Pentru ca simt ca nu o sa pot sa te mai am. Ca ma agat de tine ca o disperata, dar tu parca nu mai simti acelasi lucru. Defapt mi'ai si zis... Ca sunt foarte frumoasa si ca simti ceva pentru mine. Dar... "nu cred ca e asa de tare incat sa spun ca m`am indragostit de tine". Nu stiu de ce, dar asta m'a durut. Am simtit ca n'o sa pot sa te am niciodata.
Acum doar astept. Nu stiu ce o sa fie. Astept sa vad ce o sa se intample. Sper doar sa nu ies cu inima franta din asta.
now that's fuckin' special!
RăspundețiȘtergere