- Când n-o să mai am emoţii în faţa ta, înseamnă că n-o să te mai iubesc, i-a spus ea, cu o sinceritate tăioasă.
Umerii ei au devenit roşii şi mai sensibili, decât de obicei, la muşcături, pentru că soarele s-a înfruptat cu nesaţ din albul lor.
Ea îşi împletea părul cu mişcări regulate şi ferme. El o privea fascinat. Orice ar fi făcut, femeia aceasta era fascinantă. Asta poate pentru că el o iubea. Când iubeşti eşti pus sub vrajă.
Ea nu făcea decât să îl tulbure. Lăsa doar miresme şi pulberi de frumuseţe în urma ei. Frumuseţea ei producea explozii de pasiune înăuntrul lui.
Ei îi păcea să-şi treacă degetele peste barba lui aspră. Îi plăcea cel mai mult de el atunci când avea barbă.
El îi adora gropiţele jucăuşe. Deşi ea se enerva puţin, el o gâdila ca să poată să-i vadă gropiţele. Nervişorii ei erau stinşi de săruturile lui pe gropiţele ei, apoi pe gura ei cu buze mari şi roz.
Ea a plecat. S-a îndrăgostit de altcineva. El... a rămas cu barba lui şi cu sufletul plin până la refuz de amintiri cu ea. Doar cu ea. Nu avea să mai fie capabil să iubească vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu