Eram legănată în lumea viselor de către o copilă cu părul roșu... portocaliu... șaten? Ea mă legăna, mă mângâia pe față, pe frunte, pe pleoape, își purta mâinile pe pielea feței mele și mă privea serioasă. Era trează, cu toate simțurile activate, în timp ce eu adormeam încet în brațele ei.
Stând așa, în perfecțiunea de sub pătură, am auzit un sunet ciudat, un zgomot strident care semăna cu... alarma mea. M-am trezit în banalitatea de sub pătura mea și, cu ochii grei, m-am uitat la ceas. Oh, 7:30, e timpul să mă trezesc ca să mă duc la facultate. Spre deosebire de alte dimineți în care ori adormeam la loc, ori mă împleticeam prin cameră, m-am dus în baie, am făcut un duș, m-am îmbrăcat cu atenție și m-am dus în bucătărie. Mi-am luat și laptopul cu mine, ca să ascult muzică. Am încercat să descarc Rock Fm, să îi dau play... fail. Am intrat pe Youtube și am optat pentru Alexandrina.
Am deschis frigiderul și m-am uitat la minunățiile din el. Atât de plin și totuși atât de gol... Mâncare multă, dar care poate prea bine să fie și aruncată, pentru că eu nu mănânc toate prostiile alea. Bine, chestia e că nici nu stau singură în apartament.
Mi-am făcut o omletă, o cafea și m-am așezat la masă, în fața laptopului.
Parcă simțeam nevoia să fac ceva productiv de dimineață, doar o visasem pe copila cu părul frumos.
Am trei colege de apartament, dar mă simt foarte singură pentru că tu nu ești aici. Tu ești departe, tu ești minunată. Aș vrea ca acum să fii lângă mine, să te țin în brațe și să îți vorbesc ție, nu unui laptop. Uneori îmi lipsești atât de mult încât simt o durere în piept, ca și cum aș fi.. ruptă. Întreagă o să fiu doar când o să te am lângă mine. Noi suntem jumătăți de suflet, micuțo. Ne-am luat sufletele sfâșiate de lumea idioată și le-am împreunat într-un sărut...
În unele nopți adorm plângând. Cedez, sau ce naiba s-o întâmpla cu mine.
Bună dimineața! Sper să am o zi bună, sper să ai o zi bună.
Sper ca iubirea noastră să aibă o zi bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu