luni, 17 ianuarie 2011

Vreau sa simt nisipul umed sub picioare... Nimic nu e mai placut decat sa'ti ingropi talpile in nisip... Nimic nu e mai placut decat mangaierea fina a nisipului... Imi aduce aminte de copilarie... Cand construiam tuneluri in nisip. Nisip... nisip.. nisip...
Vreau sa simt imbratisarea apei marii... Rece, atat de rece incat iti face pielea de gaina si iti da fiori pana in adancul sufletului... Suflet de adolescenta rebela... Vreau sa fug in apa marii pana cand voi fi acoperita din cap pana in picioare de apa... Vreau sa simt gustul sarat al apei si vreau sa ma simt ca un fulg in infinitul apei...
Vreau sa ma uit la un apus de soare... Sa vad cum cerul se uneste cu apa... Sa vad cerul de sange, sange care nu pateaza... Vreau sa vad cum soarele se ineaca in apa... Hmmm... Moartea in apa marii... Asta ar fi inca un mod incitant de a muri... Sufletul sa'ti zboare peste valurile inspumate si sa dispara undeva... Nu se stie unde.
Vreau sa simt vantul care imi mangaie buzele, pleoapele, bratele... Vantul cald care imi trece prin par... Cea mai senzuala atingere este atingerea calda si blanda a vantului...
Vreau sa culeg scoci... Sa inot cu pestii...
Ai vazut cum marea priveste mult, mult cerul? Ea nu se multumeste doar ca sa priveasca infinitul, ci il si atinge... Vreau sa ating si eu infinitul... Macar sa'l ating si apoi voi fi fericita...
Vreau sa plec la mare... Si sa nu ma mai intorc...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu