vineri, 23 septembrie 2011

Vocile sufletului


Tresariri dintr'un trecut in care visam sa fiu mare...
Tentatie extraordinara de a'mi cauta masinuta rosie...
Gand nebun de a iesi in strada sa ma amestec cu copii care se joaca cu mingea...
Mangaiere calda a unei voci pe care o stiu ca'mi alina orice suferinta...
Dar totul este vis...
Dar... sufletul meu si'a pierdut glasul copilariei.

2 comentarii:

  1. nu-mi spune ca si tu te jucai cu masinute cand erai mica si mai putin cu papusele ;;)
    si glasul copilariei nu-l pierzi niciodata.dar niciodata, ca altfel am fi pierduti. glasul care te indruma cand nu stii ce sa faci... acela e glasul copilariei. fara el am fi pierduti! :D >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. papusilor le rupeam capul :"> iubeam masinutele! :x aveam una preferata, pe care inca o pastrez cu drag.. una rosie spre visiniu.
    stiu asta.. dar eu ziceam ca am pierdut acel glas care isi dorea sa se joaca cu jucarii si sa joace fotbal cu baietii in mijlocul zilelor de vara... am pierdut vocea blanda a mamei...
    inauntrul meu inca mai sunt o copila... dar ceva ceva a mai murit... :D

    RăspundețiȘtergere