Asta va suna mai mult ca un monolog, dar vreau sa intelegi ce gandesc si simt eu in privinta ta. Sa ti se deschida ochii mintii si sa vezi ca cineva chiar tine la tine. Si sa crezi ca eu sunt acel cineva.
Tu zici ca te vezi grasa, ca eu te fac sa te simti prost cateodata (daca zic bine). Buun... Am inteles punctul asta de vedere.
Sunt multi oameni care te iubesc! Atunci... tu de ce sa nu te iubesti? Daca te'ai vedea, macar pentru o secunda, in ochii lor, cu siguranta te'ai vedea infinit de frumoasa, infinit de inteligenta, infinit de buna si de... adorabila, pot zice.
Ai un suflet atat de frumos incat mi'as dori sa pot sa'l tin in palme si sa'l mangai... Nu'mi place sa'l vad suferind, asa ca as vrea sa pot face orice ca sa'i alin suferinta, sa'l vad stralucind de fericire.
Dar pentru asta am nevoie de ajutorul tau. Nu ma mai indeparta cand te intreb "Ce ai?", "Esti ok?", "Te simti bine?", "De ce esti suparata?" etc. Chestia asta ma face sa ma simt... nici macar nu stiu cum ma face sa ma simt. Stiu doar ca pur si simplu imi vine sa plang de ciuda ca nu vrei sa'mi zici, ca tii totul in tine. Si mi se pare ca eu nu contez deloc. Ca daca as conta... nu stiu. Tu chiar nu observi ca imi pasa? Stiu ca uneori sunt ironica, sarcastica, orgolioasa, superficiala si spun lucruri aiurea, dar... Te intreb unele lucruri pentru ca vreau sa le stiu. Iti spun unele lucruri pentru ca vreau sa iti castig increderea. Nu vreau sa ti'o castig si apoi sa imi bat joc. Niciodata nu am ganduri dinastea.
Da, sa zicem ca prietenia noastra a cam murit, dar nu o sa ajungem niciodata in stadiul "Prietene... Non-prietene... Necunoscute...". Ti'am zis ca nu o sa las sa se intample asta. O sa lupt cu mine insumi. Imi e greu, sper ca ma intelegi, dar si sa te pierd definitiv ar fi greu.
Nici macar nu stiu ce sa iti mai zic. Vreau sa ma intelegi. Chiar imi doresc asta. Sa intelegi de ce fac unele lucruri, sa intelegi ce s'a intamplat cu noi, ce s'a intamplat cu mine.
Crede'ma si nici eu nu inteleg de ce m'am schimbat, de ce m'am schimbat asa. Sunt altfel. Daca fac ceva gresit e vina mea, logic.
Nu inteleg nici de ce s'a ajuns la chestia asta. Nu inteleg de ce trebuie sa iti explic lucruri care ma asteptam sa le stii deja. Ma descurc cam greu sa'ti vorbesc, dar sa scriu ma descurc. Insa... De cand am inceput sa te cunosc am ajuns ca, incet, incet, sa pot sa'ti spun in fata ceea ce gandesc. Am mici retineri, dar nu mai e la fel. Pot sa ma deschid si fara ajutorul scrisului, si pentru asta trebuie sa iti multumesc. Pentru mai multe ar trebui sa iti multumesc...
Doamne! Ma chinui sa iti explic aici niste lucruri... Daca nici acum nu o sa intelegi, eu chiar nu stiu ce sa iti mai fac.
Mersi:)
RăspundețiȘtergere