A venit toamna, iar eu iubesc din nou. Iubesc natura moarta care ma inspira si ma umple de melancolie. Golul dinauntrul meu revine... Oricat m'ar durea orice, toamna ma face sa visez, sa uit. E drogul meu si nu vreau sa am un antidot.
Toamna asta m'am indragostit din nou. M'am trezit si in mintea mea a aparut vocea lui - primul gand din dimineata asta -.
Aerul rece e singurul care ma mangaie in diminetile reci, dar imi ajunge aceasta mangaiere, aceasta dezmierdare fara viata. Eu nu sunt rece. Nu. Sunt doar tacuta. Sunt doar vrajita. Doar mintea si inima mea vorbesc. Vorbesc cu frunzele, cu parcul "ruginit". Aud soapte in jurul meu. Pentru altii n'au inteles, dar pentru mine intotdeauna au. Toamna...
Sunt inconjurata de ignoranti. Dar... Nu'mi doresc sa fiu inconjurata de amici, sa am.. notorietate. Imi doresc sa fiu singura. Doar eu si toamna.
E octombrie. Septembrie, luna mea preferata, a apus. Am iubit fiecare secunda din septembrie. in septembrie m'am simtit iubita.. am facut o serie de persoane sa fie fericite.
Iubesc sa ma plimb prin parc. Sa fiu inconjurata de aerul nebun care omoara natura in calea lui. Am iubit sa ma plimb prin parc tinandu'l de mana. M'am simtit in siguranta. Am iubit sa il aud razand. Nu, nu suntem un cuplu. Suntem doi copii vrajiti de toamna. Doi copii confuzi. Suntem noi. Si toamna.
Toamna... Te rog, nu pleca, regina toamna. Nu lasa sa dispara frunzele maro... ba nu, portocalii! sau galbene? rosii? Frunze...
Frunzele ma lovesc in drumul lor, dar nu ma doare. Ma doare doar trecerea timpului. Ma doare ca toamna pleaca repede. Vreau sa fie vesnic toamna...
Releveu - Toamna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu