E târziu, e noapte, o noapte neagră... Luminez noaptea cu o țigară rulată chiar de mine. Sunt cam stângace, nu prea le rulez bine. De mâine mă las de fumat. Nu mai merge așa... Îmi fut toți banii pe țigări.

Aș prefera să îmi fut banii pe curul tău. M-ar face al naibii de fericită. Dar unde ești, frumoaso? Pe undeva departe, într-un alt pat decât cel al meu. Ai face bine ca într-o zi să îți muți domiciliul în cearceafurile mele. De fapt, nu am cearceaf, am pătură. În păturile mele. God damn it, în casa mea! Locuiești permanent în sufletul meu și te încăpățenezi să rămâi acolo. Ești cam addictive, știi? Te-aș trage pe tine, în loc să trag din țigara asta tare ca o gură de iad. Fumez iadul ca să scap din iad. Cât de patetic!

Nu mi-e frică de întuneric, nu mi-e frică de mai nimic. Mi-e frică doar să nu te pierd. Tremur pe dinăuntru de frică. Mi se face pielea de găină, iubire. Mă arde abdomenul, undeva la subsolul lui, atunci când mă gândesc intens la tine. Ce-ți mai place să țopăi prin sufletul meu! Cred că stai tare comod acolo, nesuferită mică și iubită.

Hai odată acasă! Nu mai vreu țigări, nu mai vreau niciun viciu care să mă facă să uit de durerile mele provocate din nimicuri. Te vreau pe tine. E destul de explicit?

Azi nu-s poetică. Sorry not sorry.



P.S. Mi-am făcut o pagină de Facebook, unde postez tot felul de poze, melodii și lucruri scrise de mine. Se numește Scriu cu sufletul.

Click aici ca să fii redirecționat către pagină