sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Ce se mai intampla prin capul meu

Ciori. Ciori. Ciori. Ciori peste tot. Dacă aș desena un cer, aș desena și ciori pe el. Mai ales ciori. Nu s-ar mai înțelege că e un cer. S-ar vedea doar negrul, negrul penelor din aripile ciorilor, negrul ochilor ciorilor... Ciorile sunt păsările mele preferate.

Am ajuns să confund visele cu realitatea. Merg uneori pe stradă și-mi amintesc o întâmplare. O analizez, încerc să-mi amintesc când exact s-a întâmplat și acolo apare problema... Oare chiar mi s-a întâmplat chestia aia? Sau am visat-o? Mi-am amintit odată că am fost pe o stradă pavată și am stat la taclale cu un bețiv. Am vorbit cu el vreo oră. Am vorbit despre omizi, despre planeta Venus, despre culorile de la semafor, despre rock-ul alternativ, despre femeile virgine, despre raci, despre apa sărată, despre reîncarnare... Mă rog, despre multe lucruri. Cum stădeam eu și îmi aminteam toate astea, la un moment dat mi-am pus întrebarea: Mi s-a întâmplat așa ceva în realitate? Nu am găsit răspunsul. Mi se întâmplă ca uneori să mă plimb, să mănânc, să merg cu troleul și să nu îmi dau seama dacă eu chiar fac asta în realitate sau dacă sunt într-un amărât de vis. Nu mai discern realitatea de vis. I'm too mind-fucked.

Nu-mi mai amintesc mare lucru din ce am făcut ieri. Parcă au trecut ani de atunci. Oricum am probleme cu memoria... Bine, de data asta e de vină și lipsa somnului. Am uitat să-mi iau pastilele. Hello, doctor, can you see me? No, I mean can you see ME?!? Sunt sigură că poți să-mi vezi ambalajul din carne, oase, mușchi, vene, cartilaje, piele șamd, că nu pari să ai vreo problemă cu vederea. dar poți să vezi mai departe de el? Joc teatru cu tine de multe ori și pot să mă laud zicând-ți că-mi iese foarte bine. Nu, nu poți să mă vezi. Nimeni n-a putut cu adevărat.Tristuț. Pot să fiu oricine vreau, tu nu o să reușești să îți dai seama cum sunt defapt. Poți să te uiți la mine, să îți caști ochii până îți ies din orbite... Nu poți să pătrunzi în mine. Te-ai pierde în întuneric înainte să ajungi la intrare. Rămâi acolo, în spațiul tău limitat. Oricum nu îmi pasă. Nu am nimic de pierdut.

Un comentariu: