luni, 12 decembrie 2011

In patul tau sarac gasesc fericirea.

Astazi, dupa ce am plecat de la tine, a rasarit soarele. Am simtit ca a rasarit pentru ca ne’am iubit noi, pentru ca am facut dragoste, pentru ca mi’a curs dragoste prin vene, pentru ca mi’ai zis ca ma iubesti.

In noaptea asta e luna plina. Luna plina a fost si cand ne’am iubit pentru prima data. Ne’am iubit ca doi copii. Am fugit impreuna inspre patul tau si acolo m’am sufocat daruindu’ma tie. M’am sufocat de placere. M’am simtit completa pentru prima data in viata.

Esti al meu. Al meu, al meu, al meu.

Imi pare rau ca nu vad stelele. Imi pare rau ca nu vad steaua pe care tu ai zis ca o sa o botezi "Andreea".

De fiecare data cand trec pe langa campul unde ne'am sarutat si am tremurat de frig si de dorinta, zambesc si ma trec fiori. Oare voi simtit la fel si dupa ce ma voi separa de tine? Jumatatea mea.

Pielea ta e singura de a carei gust se satura sufletul meu. Suntem doua suflete plutitoare. Dar ne contopim si devenim unul.

Ma doare ca te’am mintit. E ca si cum m’as fi mintit pe mine. Pentru ca acum tu esti eu, iar eu sunt tu. Defapt nu mai exista eu sau tu, ci NOI.

Unde esti tu acum? Te gandesti la mine? Ti’am respirat aerul. Am stat cu gura lipita de a ta. Te’am simtit in fiecare celula. Oare o sa ma satur vreodata de tine?

Mi’as dori sa pot sa imi injectez in vene mirosul tau de flori moarte. Pentru ca doar cu el mai pot trai acum. Daca m’ar trimite cineva la exorcizare din cauza ta, m’as sinucide. Prefer sa mor dependeta de tine, decat sa fiu sangeranda si lipsita de mirosul tau.

Cred ca Dumnezeu e gelos pe noi atunci cand facem dragoste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu