Esti OK?

- Ce faci?
- Ma uit pe geam.
- Si ce vezi?
- Un copac, un par defapt. Un copac inalt, dezbracat de frunze. Pare negru. Ia uite! Doi porumbei s'au asezat pe o ramura. Par inocenti. Sunt asa frumosi!
- Ma bucur ca vezi ceva frumos.
- Tu ce faci?
- Uite, ma gandeam la tine. Cum te simti?
- Bine. Cum altcumva as putea sa ma simt?
- Amortita. Lipsita de viata, de vointa. Nesigura.
- De ce crezi asta?
- Chiar vreau sa stiu cum te simti.
- Vrei sa te mint frumos sau sa iti spun adevarul?
- Minte'ma prima data.
- Sunt fericita. Zambesc atunci cand sunt singura. Ma simt implinita si nu am nimic pe suflet.
- Iar adevarul e...
- Nici acum nu mi'am revenit complet din depresie.
- Atunci de ce zambesti non-stop?
- Nu vreau sa te mai fac sa te simt prost pentru ca eu sunt trista. M'am saturat de intrebari. Si oricum daca sunt trista nu e bine. Si te intristez si pe tine.
- Dar ce te impiedica sa iti revii? Ce vrei sa fac?
- Nu vreau sa faci nimic. O sa imi revin eu, o sa vezi.
- De ce te prefaci ca esti ok?
- E mai bine asa. Pentru toata lumea.
- De ce te inchizi in tine?
- Pentru ca asa sunt eu, introvertita. Nu vreau sa ii incarc pe altii cu problemele mele.
- Stii ca eu nu m'as supara daca m'ai "incarca" cu problemele tale. Stii ca tin la tine. Si vreau sa fii bine.
- O sa fiu. De unde ti'ai dat seama ca nu sunt bine?
- M'am uitat azi la tine si fata ta era deseori incununata cu o mutrita trista. Priveai in gol. Erai foarte ganditoare. Mi'am facut griji pentru tine.
- Nu trebuia.
- Ba trebuia. Trebuie sa isi faca cineva griji pentru tine.
- Nu neaparat.
- Esti importanta pentru mine.
- Aha...
- Stii ce ma mira? Faptul ca ai recunoscut ca nu esti bine.
- Aha.
- Aha? Ce raspuns complex!
- Nu stiam ce sa spun.
- Ah, e ok.
Si discutia se termina in aer. Sau e schimbat subiectul.