joi, 28 iunie 2012

Die again... just die



Am simtit cum otrava imi intra in vene, apoi in suflet. N’am oprit’o, am lasat’o sa se extinda. Simteam ceva rece, dar dulce. Durerea care ma cuprindea era ceva mult prea cunoscut, ceva simtit de prea multe ori. Durerea era dulce. Otrava era dulce. Chiar daca urma sa ma ucida, am lasat’o sa se imprastie, sa ma devoreze. Am lasat'o sa imi intre in fiecare por, in fiecare celula. M'a sfasiat pe dinauntru, dar nu ma deranja. Era ceva obisnuit, ceva sangeriu, ceva care ma durea, dar nu ma deranja pentru ca simturile imi erau paralizate, sentimentele imi erau paralizate. Otrava si'a facut efectul, iar eu am murit din nou, cu slabe sanse de a mai invia. Acum e liniste, gol, si intuneric.

2 comentarii:

  1. Wow...foarte fain..cand am citit fiecare cuvant,fiecare rand cu rand...am simtit ca ma regasesc,ca si cum ar fi fost o parte din mine,o parte din povestea mea.Bravo.

    RăspundețiȘtergere