Parca mi'e dor de zilele alea de toamna tarzie cand mergeam cu trenul cu el si eram amandoi prosti si indragostiti. Si ne sarutam non-stop pana la destinatie. Buzele noastre erau siameze si dulci. Acum totul e atat de sec si nu mai simt nimic. Imi vine sa ma arunc de la etaj cand sunt in preajma lui. Dar ma prefac ca totul e la fel, de dragul lui. Sau de fraiera.
Oricum relatia asta n'o sa mai tina mult. M'am plictisit la maxim si acum ma agat de tot ce'a mai ramas. Curand nu va mai ramane nimic. Si atunci... adio...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu